purtându-le sus ca niște pachete

 purtându-le sus ca niște pachete se izolează în tăcerea urii chemarea precisă a iubirii pentru a primi o așteptare fixă ​​asemănătoare cu ea însăși, așa cum zilele încetează să rămână fixate în uitarea foamea de amintire în care monstrul uitării devorează toate scenele condamnate de absență trăite la distanță lungă. si singura, privind inapoi la clipiturile de complicitate, merge inainte, se indeparteaza de realitatea plutitoare, verticalitatea ei orientativa indica locul potrivit in limitele caruia ne reconstruim